Cetatea Zânelor

Cetatea Zanelor este un loc plin de legende. Se spune ca aici este ascunsa o comoara tainuita, pazita cu strasnicie de Ilena Cosanzeana si suratele sale! In 1995, o furtuna naprasnica a culcat pomii din radacina si a scos la iveala o Cetate dacica cum nu s-a mai vazut! Arheologii spun ca aici s-a sinucis Decebal, dupa cucerirea Daciei de catre romani.

In mod cert, Cetatea de pe Dealul Zanelor este una dintre cele mai mari și mai bine conservate cetăți dacice din afara Munților Orăștiei. Fortificațiile și modul de amenajare a teraselor sunt unice, caci pentru construirea cetatii, dacii au fost nevoiti sa modeleze, practic, muntele!

„Dacii au aplatizat platoul muntelui, în jurul acelui platou au ridicat ziduri, au tăiat pantele până în stâncă, apoi au reclădit” spune d-na Viorica Crisan, care se ocupa de 20 de ani cu excavarea siteului.

„Zidurile din marginile teraselor sunt reclădite. Au creat niște ramblee – în termeni mai moderni, contraforturi. Astfel, panta devine un contrafort pentru zidurile din marginea terasei. După ce au zidit în pantă, au aplatizat din nou, au făcut prima terasă, iar în margine au făcut un alt zid, și tot așa de patru ori. Sunt cinci rânduri de fortificații. Toate aceste ziduri, atât cât am putut noi să ne dăm seama până acum, au 2 metri înălțime.”

„Le-ar fi prins bine un excavator, dar, cum nu-l aveau, au lucrat cu sapa, cu hârlețul şi cu dalta. E un munte de piatră pe care l-au cărat aici ca să ridice zidurile. Piatra trebuie să fi fost transportată cu carele. Este piatră locală, nu a venit de departe, dar tot a trebuit dusă până sus.”

Munca asidua a arheologilor a fost rasplatita in 2013, cand, in fata unui bastion, în primul nivel de locuire, au descoperit un templu asemanator cu cele de la Costesti sau Gradistea.

„În faţa acestui bastion, de 5 m inaltime, ne-au apărut inițial câteva gropi și ni s-au părut interesante, pentru că erau la nivelul stâncii” continua d-na Viorica Crisan.

„N-am putut înțelege, într-o primă fază, la ce serveau. Pe măsură ce am decopertat și s-a șpăcluit, s-a curățat terenul, am constatat că erau 7 rânduri de stâlpi, și seamănă foarte bine cu templul de la Costești sau chiar cu templul de la Grădiște. Acesta a fost un templu cu stâlpi de lemn.

Îl putem decoperta în totalitate. Avem și elemente specifice, o alee în imediata apropiere, o demarcare a zonei cu bolovani, pietre foarte mari care au fost puse. Putem afla materialele folosite şi ritualurile care s-au întâmplat în acel loc. E unicat.”

Ca să monteze stâlpii de lemn în stâncă, sus, pe platou, lucrătorii de acum 2000 de ani au săpat cu dalta șanțuri de scurgere a apei de formă triunghiulară, adânci de 90 de centimetri.
Pe fundul fiecărei gropi a fost montată o dală de piatră, astfel ca stâlpul să nu stea în apă și să putrezească.
Arheologii cred că templul a fost o construcție foarte înaltă și foarte solidă. Ei bănuiesc că era nevoie de 15 sau 17 stâlpi pentru a susține o cupolă asemănătoare celor grecești.
În perimetrul templului s-au găsit puzderie de cești-opaiț, folosite la iluminatul interior, și un număr mare de fructiere dacice.

Legendele vorbesc despre o comoara ascunsa aici.

„E posibil să fie și o comoară în inima cetății. Legendele vorbesc despre o comoară aflată în mijlocul unei mari cetăți, zidită și apărată de un cocoș care adoarme o dată la 7 ani. Și atunci poți să intri și să te înfrupți din ea” spune d-na Viorica Crişan.
„Nu știu cât înseamnă cei 7 ani. Poate 7 ani lumină, că noi săpăm aici de aproape 20 de ani și încă nu a adormit cocoșul…”

În zonă se spune însă că mai mulți oameni ar fi văzut comoara.
Un cioban care ar fi intrat înăuntru n-a mai reușit să iasă, iar un altul, care ar fi găsit tezaurul, ar fi adormit instantaneu când pe lângă el a trecut o femeie frumoasă îmbrăcată în alb – despre care unii spun ca este Ileana Cosanzeaza. Când s-a trezit, poarta se închisese.

„Poate o fi un sâmbure de adevăr. Se mai spune că comoara e păzită de un șarpe uriaș care o înconjoară. Cu siguranță că, văzute de departe, asa aratau zidurile, ca un sarpe care se încolăcesc în jurul platoului”

Despre Cetatea Zânelor s-a mai spus că ar fi legendarul Ranisstorum, locul în care s-a refugiat Decebal după asediul de la Sarmizegetusa, în speranța că va reuși să strângă altă armată.
Viorica Crișan ne face și această concesie poetică. I-ar plăcea și ei să se dovedească că aici s-a ascuns ultimul rege al dacilor, dar până acum nu există nicio dovadă care să susțină științific o asemenea ipoteză.
În zona de est a Transilvaniei există circa 34 de cetăți dacice, dar cea de la Covasna se apropie cel mai mult de măreţia celor din Munții Orăștiei. E posibil ca înspre una dintre aceste fortăreţe să se fi îndreptat, totuși, Decebal.

Teritoriul pe care îl controla Decebal era mult mai restrâns decât vastul regat atribuit lui Burebista. Decebal a avut putere și asupra unor zone din estul Carpaţilor, până spre Valea Siretului, dar nucleul puterii sale a fost Transilvania.
Ca să își apere centrul de putere, dacii construiseră cetăți la intrarea şi la ieşirea din toate trecătorile și pasurile carpatine.

„În perioada respectivă – e o poveste lungă -, romanii deja cuceriseră zona Dobrogei și a Munteniei, iar dacii considerau Carpații ca fiind de bază pentru statul lui Decebal. Putem spune că aproape toate căile de acces spre Transilvania erau păzite și bine urmărite.”

Iata cateva imagini de la Cetatea Zanelor: