Manastirile din M-tii Coziei

Masivul Cozia se inalta peste Defileul Oltului, la iesirea acestuia din munte. Chiar daca nu impresioneaza prin inaltime, multi drumeti ii bat cararile, atrasi de frumusetea salbatica a locurilor si de reperele spirituale. Caci aici se gasesc trei dintre cele mai vechi si mai frumoase manastiri din Tara Romaneasca!

Muntii Cozia se intind intre Tara Lovistei si Defileul Oltului, în dreptul stațiunii Călimănești, atingand inaltimea maxima in Varful Ciuha Mare (1668 m). La poale se afla Manastirea Cozia, iar nu departe mai gasim Manastirea Turnu. Sus, intr-o poiana din inima muntelui, la capatul unui drum pitoresc, gasim Manastirea Stanisoara.

La poalele masivului, pe malul Oltului, se afla Manastirea Cozia (foto), ctitorie a lui Mircea cel Batran. Manastirea a fost ridicata intre anii 1387-1388 si sfintita la 18 mai 1388.
Paul de Alep, vizitand Tara Romaneasca, a consemnat urmatoarele despre Manastirea Cozia: „Eram inspaimantati de ingustimea drumului si de apropierea sa de marginea prapastiei; si, coborandu-ne de pe caii nostri, am mers pe jos pana ce am trecut podul. Cozia este o cladire intarita si mareata, inaltata pe marginea acelui rau [Olt], dar inconjurata de piscuri inalte si impunatoare, inchise de paduri de nepatruns, astfel ca prin nici o parte a acestui loc nu este vreo alta intrare. Drumul catre aceasta din urma este prin spatele muntilor de miazazi, este extrem de greu si cu neputinta de strabatut cu carul cu boi.”
O serie ampla de lucrari de restaurare au s-au efectuat in vremea lui Neagoe Voda, cand s-a construit si fantana de sub cerdacul chiliilor de nord, cunoscuta astazi drept „Fantana lui Neagoe”. In vremea Sfantului Constantin Brancoveanu, cu cheltuiala paharnicului Serban Cantacuzino, intre anii 1706-1707, s-a adaugat pridvorul bisericii mari, s-au reparat chiliile si s-au adaugat cerdacurile la toate cladirile din incinta.
In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea cel Batran si al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa asasinarea fiului ei, pe Campia Turzii. Voievodul nu a fost inmormantat in Biserica Domneasca din Curtea de Arges, asemenea inaintasilor sai, ci aici, in ctitoria sa cea iubita. De-a lungul timpului, mormantul sau a fost profanat de mai multe ori, astazi el fiind acoperit cu o lespede de piatra noua.

La 2 km in amonte, intr-un loc retras, pe malul stang al Oltului, se afla o alta vatra monahala de spiritualitate crestina – Manastirea Turnu (foto). Denumirea vine de la un turn masiv, de pe stanca numita „Piscul lui Teofil”, construit in secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela, ale carui ruine se mai vad si astazi.
Prin sec XV, s-au retras aici cativa calugari de la Manastirea Cozia, care traiau in chilii sapate in stamca. Dintre sihastri retrasi aici cei mai renumiti au fost pustnicii Daniil si Misail, ale caror chilii se vad si astazi.
Pe la jumatatea secolului al XVI-lea, adunandu-se mai multi sihastri, s-a ridicat aici o mica biserica de lemn, intemeindu-se „Schitul Turnu”.
In anul 1676, Varlaam, un egumen din Cozia, ajunge mitropolit al Tarii Romanesti si construieste o bisericuta din piatra si caramida pe vechea temelie, asezand sub ea moastele cuviosilor Daniil si Misail. De atunci, ea este o asezare monahala cu viata statornica, sub obladuirea Manastirii Cozia.
Timp de secole, accesul a fost deosebit de greu. Marele geograf George Lahovari mentiona, in secolul al XIX-lea, ca numai „piciorul si calul pot patrunde
Intre anii 1891-1902 s-a construit calea ferata Ramnicu Valcea – Sibiu, deschizand noi cai de acces pentru lumea exterioara.

Un alt asezamant monahal retras, situat intr-o frumoasa poiana din inima Muntilor Cozia, este Manastirea Stanisoara (foto). La inceput a purtat numele de Nucet.
Primii pustinici veniti de la sihastriile Nucet si Ostrov, iar mai apoi de la Manastirea Cozia, traiau in pesteri sapate in stanca. Traditia aminteste de sihastri Meletie, Neofit si Isaia, care au venit aici din Manastirea Cozia, in jurul anului 1671, si au fondat un mic schit pe locul actual al manastirii. Primul asezamant monahal din sihastria Nucet – Stanisoara a fost un schit construit din lemn. Celor trei li s-au alaturat si alti frati veniti de la Manastirea Cozia, astfel luand fiinta Schitul Nucet.
In anul 1747, clucerul Gheorghe si boierii Anghel si Petru din Pitesti au zidit o biserica, inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, si cateva chilii pentru calugari. In timpul razboiului din anul 1788 insa, armatele turcesti au ajuns pana la Schitul Nucet, distrugand biserica si chiliile, iar pe calugari omorandu-i. Dupa aceasta, vreme de vreo douazeci de ani, in chiliile incendiate si parasite ale schitului au poposit numai pastorii de oi din zona.
In anul 1807, la Nucet au venit doi calugari de la Sfantul Munte Athos: sarbul Sava si romanul Teodosie. Cei doi au zidit o noua biserica, pe ruinele celei vechi. Intregul complex monahal a fost terminat in anul 1850, din pricina unei mici stane de oi, acesta fiind numit de acum „Stanisoara”.
Pana in anul 1864, noua Manastire Stanisoara a fost metoc al Manastirii Cozia, iar dupa aceasta data manastirea a devenit independenta.
Actuala biserica din piatra a fost construita intre anii 1903-1908, sub ctitoria episcopului Gherasim Timus, staret fiind Nicodim Manu.
Inmultindu-se numarul calugarilor, in anul 1909 este construita biserica cea noua, dupa planurile arhitectului italianul Debona Apoloni.

Iata cateva imagini dintr-o drumetie catre cele 3 manastiri:

 

 

Articol din seria Scoala Tabere cu Suflet

Sursa: crestinortodox. ro
Foto: Tabere cu Suflet