Manastiri si Monumente pe malul Dambovitei

Atrasi de vestigile Civilizatiilor din jurul Bucurestiului, am deschis o noua Tura Velo! In vetrele vechi de mii de ani, am gasit cateva biserici si monumente pline de mister!

Primul obiectiv pe care il zarim este Tell-ul de la Glina. Tell este o colina artificiala, formata prin depuneri antropice, de la ruinele unor asezari antice. Movila de la Glina este inalta de 4 metri, iar sapaturile au scos la iveala trei straturi de cultură: cel inferior aparţine culturii Boian, urmat de un strat masiv şi câteva nivelări ale culturii Gumelniţa, iar ultimul strat de cultură aparţine epocii bronzului (circa 1700 i.Hr.) si a dat numele culturii Glina. Mai multe detalii

Urmatorul punct de pe traseul nostru este Biserica Pitigaia. Biserica a fost zidita pe la 1733, pe un promotoriu din vechea albie a Dambovitei, chiar pe locul unei asezari fortificate apartinand culturii Glina. Astazi se mai vad doar ruinele.
Nu ne-a fost usor sa ajungem sus, caci promotoriul semet este aparat din 3 laturi de ape, accesul facandu-se pe o sa ingusta. Un loc extraordinar de bine aparat in mijlocul acestei campii intinse!
Biserica cu hramul Sfantului Nicolae apartine de Pitigaia, o asezare uitata de lume, formata din cateva gospodarii la marginea terasei Dambovitei. Satenii din Pitigaia spun ca biserica s-a daramat la cutremurul din 1977 si de atunci nu s-au mai oficiat slujbe. Totusi, in cimitirul din apropiere sunt cruci recente, semn ca oamenii inca isi mai ingroapa mortii langa vechea biserica.
Drumul dintre biserica si sat abia se mai zareste prin iarba inalta. Asa arata si ulitele satului de fapt. Cele mai apropiate localitati sunt Fundeni la 5 km si Posta la numai 3 km, ambele facand parte din jud. Ilfov. Catunul Pitigaia apartine de comuna Frumusani, jud, Calarasi, al carei centru administrativ se afla la 30 de kilometri departare! Nu este de mirare ca, din punct de vedere administrativ, Pitigaia este satul nimanui, gospodariile sunt putine, oamenii sunt batrani, iar “biserica” este uitata de vreme!

Nu departe de ruinele bisericii Pitigaia, intr-un fost cot al Dambovitei, se afla Balta Tataru. Pe vremea dacilor, aici se gasea o asezare ce marginea lacul de la inaltimea unei faleze ce o ferea de inundatii. Tot aici, in anul 1632 a avut loc o batalie in care Matei Basarab i-a invins pe tatarii veniti sa il sustina pe un pretendent la domnie, apoi s-a odihnit la umbra unui stejar. De la aceasta intamplare si-a luat lacul numele. Iar stejarul se poate vedea si astazi:)

De la Pitigaia, traversam Dambovita pe o punte ingusta si ajungem la Manastirea Plataresti. Ridicat in 1642 de Matei Basarab in amintirea luptei de la Balta Tataru, ansamblul monahal este unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din zona Bucurestiului. Cuprinde Biserica Sfantul Mercurie, casa domneasca, zidul de incinta si chiliile,
Referitor la intemeierea manastirii, Paul de Alep aminteste de hramul manastirii: „Ni s-a spus ca intr-unul din razboaiele sale cu Vasile Voievod, purtat in acest loc, el [Matei Basarab] a chemat in sprijinul sau rugaciunile Martirului – Sfantul Mercurie, care i-a aparut in vis si l-a insotit cu barbatie si cu tarie. In ziua urmatoare, cand s-a trezit din somn, a pus pe goana dusmanii sai cu mare rusine si infrangere, si drept aceea el a ridicat aceasta manastire.”
Pisania bisericii, scrisa cu caractere chirilice, intr-o limba romana simpla, este primul izvor scris care da informatii asupra manastirii: „Cu buna vrerea lui Dumnezeu ridicatu-au aceasta santa si dumnezeiasca manastire din temelie luminatul Domn Io Matei Basarab Voievod si doamna Elina intru lauda Sfantului slavit si mare mucenic Mercurie ca sa fie pomenit intru veci de veacu la rapaosul sufletelor, intru odihna dreptilor nesfarsita. Ispravnic au fost Pan Albu cluceriu; dupa moartea lui fost-au tatal lui pan Mitrea pitariul; igumen Vasile, aprilie 3 vleat 7154 (1646), pisal Pop Gheorghe.”
Asezarea manastirii la sud de Bucuresti se integreaza nu numai unui program cultural dar si unui plan strategic. Orasul Bucuresti devenit mare centru mestesugaresc, era pentru turci, o cetate de scaun mult mai usor de supravegheat. Cum turcii interziceau constructia de cetati, pentru a intari aceasta zona de campie deschisa, Matei Basarab a fortificat vechile manastiri si curti boieresti.
In anul 1640, voievodul recladeste cetatea Giurgiului, iar intre anii 1646-1648, Doamna Elena ctitoreste Manastirea Negoiesti, inconjurata cu ziduri de aparare si avand un turn-clopotnita de unde se putea supraveghea tinutul mlastinos al Mostistei si confluenta Argesului cu Dunarea.
In anul 1836, manastirea este transformata in inchisoare de femei, stare ce dureaza, cu scurte intreruperi, pana in anul 1924.
Intre anii 1952 si 1989, in timpul regimului comunist, Casa Domneasca este transformata in spital de alienati mintal, fiind unul din locurile unde erau trimiși pentru „tratament”, cei care aveau o atitudine ostilă față de noul regim comunist. Imediat dupa Revolutia din decembrie 1989, spitalul tixit cu copii cu afectiuni psihice a intrat in atentia jurnalistilor.

De la Plataresti, tinand drumul Cernicai, ajungi la un alt Monument istoric – Biserica Sf.Andrei din Frunzanesti.
Ansamblul situat pe malul lacului Fundeni, este format dintr-o curte mare, cu două incinte, din care una cuprinde casele Dudeştilor, iar a doua, mai mică ca dimensiuni, are în centru biserica Sf. Apostol Andrei.
Biserica a fost cladita in 1732, de către Radu Dudescu biv vel logofăt şi fiul său, Constantin Dudescu biv vel spătar, împreună cu casele boiereşti din care se mai păstrează astăzi beciurile şi zidurile împrejmuitoare incintei. Cu prilejul vizitei făcute la 1746 iunie, mitropolitul Neofit I preciza că vornicul Constantin Dudescu a construit casele care „sunt foarte încăpătoare cu o curte îngrădită cu zid de cărămidă”. „Are şi o biserică de piatră clădită tot de el cu hramul Sf. Andrei şi această biserică se află în afara curţii conacului pentru aceasta s-au cheltuit aproape 50 pungi de galbeni”.
Biserica se află într-o incintă dreptunghiulară, ca şi curtea mare a caselor Dudeştilor. Pe latura de vest se află o poartă de acces din aleea exterioară iar pe latura de N poarta de legătură cu incinta mare şi care este în prezent astupată cu zidărie.
Biserica cu o lungime de 26 m şi o lăţime de 7.5 m, are pridvor cu 5 arce pe coloane rotunde de zidărie, un pronaos despărţit de naos prin două coloane rotunde, un naos cu două abside semicirculare şi altarul alungit, terminat cu o absidă semicirculară şi cu cele 2 nişe laterale. Biserica are un plan treflat alungit, o secţiune zvealtă cu înălţimi de 10m sub calota pridvorului şi 15.70m sub turla naosului.
Zidurile groase până la 1.50m susţin bolţi şi arce din cărămidă, iar în peretele de N se ascunde o scară ce urcă la clopotniţă. Elemente decorative cele mai valoroase ale acestei biserici sunt:
Portalul de piatră dintre pridvor şi pronaos şi ancadramentele de piatră ale ferestrelor. Portalul de 1.90m lăţime şi 3.65m înălţime cu golul uşii de 1.02m x 2.17m este bogat decorat şi aminteşte şi de portalul bisericii Colţea din Bucureşti (2 pilaştrii cu capiteluri compozite care marchează intrarea, au caneluri răsucite, piedestale aproape pătrate cu câte un cap de leu în relief şi o înlănţuire de ghirlande la partea superioară în care sunt prinşi doi lei heraldici, o pasăre ţinând o sferă în ghiare, un personaj cu balanţa în echilibru reprezentând justiţia şi un vultur de blazon cu 2 capete, ţinând un sceptru şi o sabie.

In comuna Frunzanesti se mai afla Biserica parasita Gerassy. A fost ctitorita de J.S.Gerassy, nu cu mult inainte de anul 1850.
Istoria localitatii Frunzanesti – Fundeni este legata de existenta unor mari boieri. In aprilie 1733, comisul Mihai Cioranu si-a ridicat curtea boiereasca pe malul lacului Fundeni. Hotarul mosiei comisului Cioranu era vecin la miazazi cu mosia boierilor Dudescu, care ridicasera Biserica Sfantul Andrei.
Dupa Mihail Cioranu, urmasii lui au stapanit mosia de la Fundeni pana in 1840, cand a devenit proprietatea lui N. Gherassy. Mosierul Gherassy, de origine greaca, detinea monopolul de vanzare a bauturilor alcolice in Tara Romaneasca. A castigat sume mari de bani, insa a contractat la Paris datorii si, neputand sa le achite, a fost silit sa cedeze mosia avocatului Dumitru Mavrodin. Mosia Fundeni a trecut in proprietatea boierului N. Amira, care nu a avut mostenitori si a donat-o statului.
Biserica parasita din Fundeni mai pastreaza astazi doar ramasite din zidul initial, ruine ale bisericii si piatra unui mormant. Piatra funerara a ctitorului, precum si cavoul familiei acestuia, profanat si distrus, sunt singurele marturii ale trecutului.

Ultimul obiectiv pe care il zarim inainte de incheierea turei este vechiul Port Bucuresti. Aici la marginea orasului, s-a construit pe vremea lui Ceausescu un port de unde urmau sa plece in croaziere pe Dambovita mici salupe turistice. Acum doar lebedele se plimba in voie pe luciul apei. Am facut cateva poze, apoi am plecat repede, alungati de mirosul de la noua si moderna statia de epurare, prea mica insa pentru a face fata canalizarilor capitalei.