Zimbrul

Zimbrul este cel mai greu animal de uscat din Europa. In pofida staturii impresionante, este un mamifer rumegator sociabil si pasnic. A fost vanat pana la extinctie, ultimul exemplar din Romania fiind vanat in 1790, apoi reintrodus in salbaticie incepand din 1950.
In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir descrie vanatoarea de zimbri a lui Dragos Voda in urma careia a fost intemeiata Moldova. De atunci, Zimbrul este simbolul heraldic al Moldovei.

Zimbrul este un mamifer rumegator din Ordinul ARTIODACTYLA, Familia BOVIDAE, Genul BISON, subspecia EUROPEANUS. Este animal sociabil, pasnic in relatia cu omul si tolerant cu alte animale. Poate fi surprins insa si cu iesiri agresive imprevizibile, dovedind agilitate si mare sprinteneala in ciuda masivitatii corporale.
Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Un zimbru are o lungime de 2,9 – 3 metri și o înălțime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg.

In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir descrie legenda intemeierii Moldovei. Domnitorul relateaza ca pe la 1353, voievodul maramuresean Dragos a participat la o vanatoare de zimbri in tinuturile muntoase ale Neamtului. Un bour a fost prins si omorat langa o apa rece pe care Dragos-voievod a denumit-o Moldova. Peste cativa ani, la 1359, Bogdan, un alt voievod maramuresean ar fi intemeiat tara Moldovei, avand pe stema capul de bour.

In Europa de Vest, zimbrii au disparut inca din secolul al XI-lea, mai putin in Ardennes unde au rezistat pana in secolul al XIV-lea.
In estul Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni si tarilor rusi. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor in anii 1500. Ultimul zimbru in salbaticie a fost ucis in Polonia in 1919, iar din lume in 1927, in Caucaz.
In 1927 mai putin de 50 de zimbri mai ramasesera in lume, toti in gradini zoologice.
Zimbrii au fost reintrodusi cu succes in salbaticie incepand cu 1951. Se gasesc in zone protejate din paduri din Polonia si Belarus, turme existand si in Lituania, Ucraina, Rusia si Kirgizstan, iar gradini zoologice din 30 de tari au exemplare din acest animal.
In 2000, specia numara 3600 de exemplare cu un grad mare de consangvinitate, toate fiind descendente din doar 12 indivizi. Din acest motiv zimbrii actuali au o diversitate genetica limitata, fiind vulnerabili la boli.

Zimbrul a disparut din fauna tarii noastre, catre sfarsitul secolului XVIII. Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis in 1762, iar din Transilvania in 1790. Apare din nou in Romania cu incepere din toamna anului 1958, prin aducerea din Polonia a unui mascul si a unei femele, intr-un parc de langa Hateg,  unde li s-a imprejmuit un tarc de vanatoare de 10 ha, iar in anul 1963 a mai fost adusa o pereche. In anul 1967, din rezervatia de zimbri de la Hateg, a fost adusa o pereche si pusa intr-un tarc de 4 ha, in padurea Trivale de langa orasul Pitesti creandu-se astfel un al doilea centru de crestere.
In 1983 se infiinteaza cel de-al treilea centru de crestere in trupul de Padure Neagra, din cadrul Ocolului Silvic Bucsani, prin popularea cu exemplare aduse din Polonia si din tara. Ulterior, efectivul de zimbri a fost improspatat cu exemplare aduse din Bulgaria, urmarindu-se de aceasta data corectarea raportului intre sexe.

In timpul sezonului de vegetatie, in cadrul rezervatiei Neagra se pot intalni 2- 3 carduri (8-12 exemplare in card) formate din femele mature, vitei masculi si femele cu varste sub 3 ani si unul cel mult doi masculi conducatori de card. Pentru a-si asigura hrana necesara zimbrul are nevoie de o mare intindere de codru, tanar si bogat in specii forestiere, alternand cu pajisti largi cu ierburi inalte si suculente, precum si de apa cu regularitate. Masculi maturi, puternici se intalnesc izolati, traind singuratici, cu miscari greoaie dar sigure, dau impresia de putere, de sefi ai rezervatiei.
Datorita pierderii deprinderilor naturale, un zimbru poate sa traiasca pana la 28 de ani in captivitate, durata de viata reducandu-se atunci cand se afla in salbaticie. Zimbrii se hranesc in primele ore ale diminetii, dupa care se adapostesc in general in treimea superioara a pantelor line pentru a rumega. Animal puternic in trecut, zimbrul nu a avut prea multi dusmani naturali. Abia in secolul al XIX-lea s-au semnalat atacuri frecvente din partea ursilor si a lupilor.
Desi nu constituie obiect de vanatoare, ci are mai mult rol faunistic, zimbrul merita sa fie bine cunoscut, dat fiind ca efectivul lui sporeste.
Nu se poate numi animal complet salbatic, fiind in permanenta sub ingrijirea omului mai cu seama prin hrana complementara (concentrate, fibroase, suculente) si prin administrarea pe tot parcursul anului de sare, tratamente, antiparazitare si asigurarea apei si linistii necesare.
Fara indoiala, grija omului pentru protectia acestei valoroase specii a condus, treptat, de-a lungul deceniilor la dezvoltarea reflexului de dependenta fata de om, in detrimentul instinctului de conservare.

Articol din categoria Scoala Tabere cu Suflet | Lectia de Biologie

Sursa: zimbrarianeagra. ro, TabereCuSuflet.ro

Foto: Tabere cu Suflet